Voi mai posta şi alte poze pe această tema. Le veţi găsi în partea dreapta în ”Un alt meniu”.
Multumesc.
Archive for » februarie, 2010 «
Category: Evenimente
Leave a Comment
Numerotarea începe de la prima poză, din partea stangă
1. Reşiţa Română
2. Zona pasajului CSR
3. Şcoala de beton, Parc Zoo, Baia comunală
4. Ştrandul vechi
5. Cartuş hartă
Clickul pe textul albastru vă va duce pe Google Maps, cu actuala hartă a Reşiţei.
1.
2.
3.
4.
5.
2.
3.
4.
5.
Am încercat să o reconstitui cât am putut mai bine. Sper să fie folositoare celor interesaţi.
Doresc să îi mulţumesc domnului Valentin pentru aceste poze.
Category: Reşiţa
2 Comments
Lucrările de amenajare a râului Bârzava pentru plutărit au început în 1783 prin construirea de diguri, greble, lacuri de depozitare, iar din 1785 a început efectiv plutăritul. S-au construit 3 greble pentru scoaterea din apă a lemnelor la Reşiţa, Câlnic şi Bocşa.
Din c
auza cheltuielilor mari de întreţinere şi reparaţii, cât şi a debitului variabil al Bârzavei pe parcursul anului, în 1803 s-a abandonat plutăritul lemnelor pe râu, iar conducerea uzinelor a obţinut de la Camera imperială dreptul de a utiliza munca a 1556 ţărani, pe timp de 25 de ani, să efectueze robota la transportul mangalului. În 1806 a fost construită şoseaua Reşiţa – Văliug pentru transportul cu care a mangalului.
După trecerea la administraţia civila a Banatului şi ca urmare a cheltuielilor mari de întreţinere a drumurilor, s-a reluat ideea de a transporta lemne pe apa Bârzavei.
În 1864 a fost construit barajul de la Klauss pentru reglarea debitului de apă pe Bârzava, în vederea transportului lemnelor prin plutărit. Construcţia s-a făcut la 8,5 km amonte de Văliug, din buşteni de brad cioplit cu umplutură de piatră, la o înălţime maximă de 11,5 m, cu o lungime de 76 m, cu un deversor de 8,4 m care avea o înălţime de 1,6 m. A fost prevăzut cu două goliri pătrate manevrate cu stavile de 1,4 m, respectiv 1,9 m, pentru eventuala golire a barajului şi evacuarea nămolului în aval. Barajul avea un volum de 140.000 mc. apă care permitea transportul a cca. 10.000 mc. lemne din martie până în august.
În 1865 reîncepe plutăritul lemnelor pe Bârzava pe o distanţă de 38,8 km, de la Klauss- unde a fost construit barajul- până la Land, cu o diferenţă de nivel de 458m. Nivelul necesar al apei pentru plutărit a fost de 0,5-0,6 m, cu o viteză medie de 1,8 m/s. Întregul traseu era parcurs în 6 ore5.
În 1894 barajul de la Klauss a fost reparat. Cu o înălţime de 14 m, o suprafaţă de 5 ha şi un volum de 0,25 mil mc. fiind construit din pământ compactat combinat cu lăzi suprapuse umplute cu piatră şi a funcţionat până în 1917.
Fragment din “Istoricul hidroamenajărilor de pe Bârzava superioară” – ing. Chira
Category: Industria bănăţeană, Turism bănăţean
Leave a Comment
Servea numai la transporturi. Forţa mecanică pentru ridicarea coşului de extracţie era dată de o maşina cu aburi de 150 HP – fabricat Steg din Viena – instalată în 1888.
Acest puţ, situat deasupra stolei Frant Iosef, pe care o întrecea în adâncime, era la început cel mai important. Exploata cărbuni din partea de răsărit. Avea aceleaşi instalaţii ca şi puţul Leopold. A fost în exploatare până în 1896, când s-a dărâmat.
Construcţia acestui tunel s-a făcut în anii 1853-1864, cu scopul de a servi la transportul cărbunilor de la Doman până la Reşiţa. ————————————————————————————————————- Producţia minei Doman, împreună cu cea de la Secul, a variat de la 16.000 t, cât a fost în 1855, la 150.000 t în 1892. Fragment din “Monografia Uzinelor de Fier şi Domeniile din Reşiţa şi frumuseţea naturală a împrejurimilor” 1935 – Ing. Ion Păsărică (fost inspector la Uzinele de Fier şi Domeniile din Reşiţa)
Mina Doman, descoperită în anul 1780, este defapt o prelungire a minelor din Anina, cu formaţiuni de lias.
Cărbunele ei, ce se gaseşte sub formă de vine cu grosime de 1,5-3 m, este o huilă care dă 7000-7500 calorii.
La început exploatarea se făcea prin galerii. Din cauza presiunii exercitată de straturile masivului muntos, galeriile trebuiau boltite, ca şi astăzi, cu lemne, fier sau zidărie.
În 1896 se aflau deja în exploatare urmatoarele 4 puţuri principale, care erau în legatură cu Reşiţa prin tunelul Frant Josef
1. Puţul Almasy
Din cauza permanentelor emanaţii de gaz înca de la început s-a dat mare atenţie la ventilaţie. Astfel s-a instalat un ventilator, sistem Quibal, în legătură cu tunelul, care absorbea 15 – 20 mc pe secunda aer din mină. Roata ventilatorului avea un diametru de 9 m şi o lăţime de 2 m, iar punerea sa în miscare se făcea de o maşină cu aburi de 100 HP. Mai avea şi un ventilator , sistem Pelzer, cu diametrul roţii de 2,5 m, ce absorbea 15 mc pe secundă, servit de o maşină cu aburi de 50 HP.
Pentru a împiedica aprinderea gazelor din mină, s-a introdus în 1886 lămpile de siguranţă Davis; deschiderea lor putându-se face numai cu ajutorul unui magnet puternic.
2.Puţul Szecseny
Forţa mecanică pentru coşul de extracţie o dă o maşina cu aburi de 150 HP – sistem Quilag, fabricat la Reşiţa – montată în 1872.
Avea şi un compresor de 35 hp, de 6 atmosfere, care servea pentru ciocanele de găurit şi la ventilaţie.
Astăzi nu mai există, întrucat exploatarea straturilor sale de cărbuni se face prin puţurile Almasy I şi II, alternativ, după cum unul sau celălalt este în reparaţie.
3.Puţul Leopold
Pentru extracţie se servea de locomobile. În 1890 a fost dărâmat.
4.Puţul Gyorgy
Menţionăm şi puţul Carolina, care a servit numai pentru ventilaţie până în 1890, când s-a dărâmat şi el.
Tunelul Frantz Iosef
În tunel se află o linie de cale ferată îngustă, cu lungimea actuală de 2.408 m şi o pantă de 5 %o.
Se folosesc 334 vagonete, cu capacitate de 620 kg, ce se aduc până la stola cu oameni şi cai, şi de aici spre Reşiţa cu două locomotive, fabricaţie Banya Reitz şi Tribus, de 4,4 t, greutate, diametrul roţii motoare de 448 mm, distanţa între osii de 950 mm, puterea de 12 HP, intrând în raze de minimum 20 m şi trăgând circa 50 vagonete, cu viteza de 11 km pe ora.
Aceste locomotive au fost aduse în 1874.
Singură, mina Doman produce astăzi în medie 15 vagoane pe zi.
După calculele din 1896, rezerva de cărbuni de atunci era evaluată la 2.000.000 t.
Scăzând consumaţia până astăzi, ar mai exista o rezerva de 1.000.000 t.
Exploatarea acestei mine a provocat însa multe nenorociri.
Numai în intervalul 1894-1909 au avut loc 20 de degajări bruşte de grisou, făcând în total 108 jertfe de oameni, dintre care 70 au fost în 1896.
După catastrofa din 1909, exploatarea s-a oprit şi s-au făcut cercetări serioase pentru prevenirea accidentelor, cu experţi străini.
În 1914, având toate instalaţiile complet transformate, a fost iarăsi pusa în exploatare.
În 1924 a suferit noi surpări.
Ca personal are un inginer şi 800 lucrători, care locuiesc o parte în casele lor proprii, la Doman şi în Reşiţa cât şi în casele Societăţii, din colonia de la gura Tunelului (Erbstollen).
Category: Industria bănăţeană, Sate bănăţene
4 Comments
Chiar dacă risc sa politizez acest blog, ceea ce nu îmi doresc, nu am putut să ramân indiferent la cele două articole apărute astăzi în http://www.caon.ro/ cât şi la comentariile generate de acestea. Articolele se referă la UCM Reşiţa, mai exact la Velo City şi Mibarom.
Primul articol se referă la Velo City şi la faptul că maine va fi realizată a o sută mia bicicletă. De parcă nouă, reşiţenilor, biciclete ne trebuie, după cum comenta un Anonim “după ce am construit motoare navale cât o casă sau turbine hidraulice….acum construim biciclete, acuşi vom construi brichete şi mai încolo nu vom mai construi mai nimic”. Cât şi despre datoriile istorice pe care le are UCM Reşiţa.
Dar, cautând pe internet, am găsit un articol publicat în Evenimentul zilei anul trecut (click pe scrisul albastru) în care se precizează cum anume s-a făcut privatizare UCM Reşiţa şi grupurile de interese care planează asupra acestei uzine. Acest articol face lumină la starea actuală în care se află UCM Resita.
Cel de-al doilea articol se referă la starea Mibarom-ului (fabrica de cuzineţi şi semicuzineţi) şi la faptul că salariaţii stau în şomaj tehnic cu 75% din salar. Răspunsul evaziv dat de purtatorul de cuvânt al uzinei lasă să se înţeleagă că nici ei nu au habar cum vor scoate cămaşa.
Citind cele doua articole am hotărât să prezint principiile după care se ghida, în anul 1935 şi mai devreme, această fabrică, pe vreamea UDR-ului.
Următorul fragment, sper că cei care conduc astăzi UCM Reşiţa, să îl citească şi să ieie aminte.
Mai jos vă voi reda un fragment din “Monografia Uzinelor de Fier şi Domeniile din Reşiţa” 1935 - Ing. Ion Păsărică (fost inspector la Uzinele de Fier şi Domeniile din Reşiţa) mai exact fragmentul:
Organizare producţie – Principii
1. Organizarea raţionalizată, bazată pe concentrarea sistematică a tuturor factorilor exploatării în mâna conducătorului responsabil, care la rândul său să trimită simţul de răspundere în cel mai înalt grad în fiecare conlucrator al său.
2. Nu ajunge să ai oameni şi maşini, ci conducătorii trebuie să creeze din forţele oamenilor şi ale maşinilor un organism bine legat, echilibrat şi activ, care să fie conştient în toate organele sale de răspundere pentru producţie.
3. Conducătorul să înfiltreze producătorului pasiunea la lucru.
4. Comenzile bine executate mărind reputaţia produselor, ajută la procurarea de noi comenzi.
5. Pentru prosperitatea întreprinderii, producţia trebuie ridicată nu numai calitativ dar şi cantitativ.
6. Colectarea orelor de lucru conduc la formarea justă a preţului de cost pe oră productivă şi deci la păstrarea rentabilităţii întreprinderii.
7. Cheltuielile şi veniturile exploatării trebuie în aşa fel contabilizate, ca o exprimare a lor sa fie posibilă în orice moment, atât din punct de vedere comercial cât şi tehnic.
8. Bilanţurile lunare şi anuale să ne dea o privire justă asupra valorii averii existente şi bogăţiilor întreprinderii; iar contul de profit şi pierdere să ne prezinte o verificare reală a veniturilor şi cheltuielilor.
9. Posturile de salarii ale lucrătorilor şi funcţionarilor să apară la cheltuieli, iar lucrările livrate şi semiterminate, la venituri.
10. Statistica expoloatării să cuprindă datele comparative ale produselor şi ale cheltuielilor, astfel ca să putem ştii oricând dacă lucram în pierdere ori câstig, gradul de ocupaţie, plăţile lucrătorilor, etc.
11. La o întreprindere industrială cu o organizare raţionalizată trebuie avut în vedere că: controlul producţiei, controlul costului propriu şi statistica datelor de exploatare sunt întocmai ca muşchii inimii de la om.
Chiar anul trecut, în toamnă, am trăit o întamplare neplăcută cu Velo City, care nu îşi are rostul să o discut în acest articol, dar ce pot spune e că ei deţin monopolul asupra nivelului de trai din Reşiţa.
Category: Evenimente
Leave a Comment
1977
Cu o populaţie de circa 570 de locuitori, Ciclova Montană este situată lânga Oraviţa, la trei kilometri de aceasta, fiind acesibil atât pe picioare, pe o poteca pavată ce traversează dealul zis al “Ogaşului”, cât şi cu maşina, fie pe un drum de ţara ce ocoleşte Oraviţa Montană, fie pe soseaua judeţeana ce traversează Ciclova Românâ.
Berea Ciclova o bere foarte mult apreciată de banăţenii de munte. Fabrica a funcţionat până în jurul anului 1995, până când baieţii “destepţi” au avut grijă de ea şi au vândut-o la fier vechi…
Fabrica a fost a doua ca şi vechime din România, după fabrica de bere din Timişoara (1718).
De-a lungul timpului berea de Ciclova a purtat mai multe denumiri: Bere Semenic, Bere Caras, Bere Ciclova, Bere Crivaia, Bere Montana.
Iată mai jos o scurtă istorie a fabricii, aşa cum am găsit-o pe internet.
“Între anii 1727-1728 se construieşte fabrica de bere, despre care se spune că furniza bere pentru curtea din Viena
În urma dezvoltării uimitoare a industriei miniere la Ciclova trebuie amintită şi existenţa fabricii de bere, care prima dată este menţionată în anului 1728. Vechea fabrică de bere s-a găsit nu departe de moara Seydl, chiar sub stînca, linga Biserica Romano-Catolică, unde şi astăzi se văd ruinele ei.
Întemeietorul fabricii de bere şi a dinastiei Fischer a fost Johann Fischer cu soţia sa Victoria Fitz, care a moştenit fabrica de bere în anul 1818 de la familia Iranyosi Knobaluch. Fiul său, Michael George Fischer, a rezidit fabrica de bere pe locul unde se găseşte astăzi si a extins toate amenajările. În anul 1882 când Robert Bähr a devenit asociat, fabrica a fost modernizată şi utilizată pentru technici moderne de uz comercial. Tot atunci au fost construitre şi pivniţele de capacitate mare. Berea de Ciclova a fost livrată pe piaţă în special la Biserica Albă şi Cuvin
Rog cunoscătorii, care deţin mai multe informaţii despre istoria fabricii să mă contacteze ca să întregim aceast articol. Va multumesc.
Iată, mai jos câteva din etichetele ale berii Ciclova pe care le-a folosit în decursul timpului:
1935
1975
1984
1984
1988
1992
1994
1995
Category: Industria bănăţeană, Sate bănăţene
Leave a Comment
