Archive for » 2011 «

Icoane şi amintiri

Două decenii de istorie trăită de străbunicii şi bunicii noştri au fost cuprinse între coperţile volumului prezentat în această seară la librăria Semn de Carte din Reşiţa. Cartea, intitulată “Studii privind mişcarea de rezistenţă anticomunistă din Banat” a fost scrisă de dr. în istorie Mircea Rusnac. Au depănat amintiri, dar au atins şi evenimente de istorie mai puţin ştiută din perioada anilor 1945-1962, primarul municipiului Reşiţa Mihai Stepanescu, prof Dan Oberşterescu din Timişoara, ing Iulian Georgevici, criticul Ada D. Cruceanu şi autorul. Nu a fost singurul moment pentru că în apropierea sărbătorilor de iarnă o expoziţie de icoane este o bucurie pentru suflet. A bucurat sufletele participanţilor la eveniment Rita Aldea, artistă creatoare de icoane aşezate, cum a remarcat criticul Ada Cruceanu, „sub semnul luminii, o lumină ce dă, parcă viaţă personajelor”. Lucrările de pe simezele librăriei sunt, de fapt, prăznicare, adică icoane la care creştinii se închină în biserică, a explicat părintele Petru Berbentea, care a propus celor prezenţi intonarea colindului „O, ce veste minunată”.

(Daniela Tudor, Radio Reşiţa)

http://www.radio-resita.ro/icoane-si-amintiri

Pentru achiziţia acestui volum puteţi lua legătura cu autorul la adresa  de email: mircea_rusnac@yahoo.com

www.istoriabanatului.wordpress.com

 

Resita, altfel

 

Reşiţa în poze, dar într-un mod diferit. Cititorii mai în vârstă recunosc şi îşi aduc aminte bine de perioada comunistă, dar noi, cei tineri (alţii şi mai tineri), nu ştiu cum arăta Complexul Nera sau alimentara cu autoservire. Astăzi acestea se numesc supermarket. Vizionare plăcută sau neplăcuta (dupa caz).

Nera, unde punctul de atracţie pentru noi erau scările rulante care mai tot timpul erau defecte. Dar erau şi zile când funcţionau şi atunci era mare sărbătoare pentru noi :)

Reşiţa...

Intrarea era de pe Terasa/Bazar

Unde a fost Comtimul şi în ultimii ani reprezentanţa Peugeot

Unde a fost Comtimul şi în ultimii ani reprezentanţa Peugeot

Hmm.....mă lasă memoria....

Parcă era la parter, astăzi se află Carrefour

Intrarea era de pe Terasa/Bazar

Undeva prin Nera, etajul......

Undeva prin Nera, etajul......

După 90' discoteca Italianu' , acum iar restaurant (Kaos)

Undeva, la un etaj superior al magazinului Nera

Complex Victoria

Într-un timp a fost discotecă iar astăzi se află Inspectoratul teritorial de munca

Centrul, înainte de renovare, se observă funicularul şi Casa de Cultură a Sindicatelor

De la Intim spre Victoria

Undeva prin Govândari

În locul popicăriei astăzi se află restaurantul Q

În locul popicăriei astăzi se află restaurantul Q

Poze din colectia personala a lui M.R.

 

Invitație în județul Caraș-Severin

După o lungă perioadă de pauza în care nu am mai postat nimic pe site, revin, sper, în forţă cu acest nou articol legat de o broşura găsită printre cărţile din bibilioteca personală.

Aceasta prezintă judeţul nostru într-un mod cu totul plăcut turistului, indicându-i ce să viziteze când are drum pe meleagurile Banatului de munte.

Resita? Unde?

Propun un mic joc de imaginţie. Poza de mai jos e din Reşiţa. Astept propunerile voastre, să vedem dacă cineva ştie unde este făcută poza respectivă.

P.S. eu cunosc deja răspunsul.

Mulţumesc.

POST UPDATE: în această poză se pot observa două clădiri care mai există şi astăzi în Reşiţa. Prima, colţul din dreapta este spitalul vechi, cea de-a doua este blocul din centrul pozei. Acesta se află langă primărie, la parterul lui era frizeria Guga şi lângă bodega parcă Hen îi spueam iar la colţul lui stăteau şi încă mai stau bişniţarii.

Anul fotografiei?….după 1932(în acest an s-a terminat de construit spitalul)…dar totuşi zic eu undeva prin ani 40-45. Dacă greşesc sau ştie cineva exact cand această poză a fost realizată îl rog să mă contacteze.

De remarcat zona plină de case a Reşiţei Române. actualmente doar cele de sus de pe deal au mai rămas în picioare. Ele fiind demolate ca să apară primăria, prefectura, hotel Semenic, magazinul universal Nera, fântâna cinetica, parcul din jurul fântânii, Sala Polivalentă, blocul Romarta şi multe alte blocuri din zona centrală (devenită centrală)

POST UPDATE: Din ultimele informatii se pare ca aceasta poza a fost facuta in perioada 1960-1961. De ce? Intre spital si blocul se vad un rand de plopi iar in spatele lor se vede cladirea centrului de recoltare a sangelui care la inceput avea doar un singur nivel. In fata blocului se organiza saptamanal targ de porci iar cand veneau circul in oras tot acolo se instala.

Multumesc pentru aceste informatii domnului Ioan Zimmermann, care a copilarit in acesta zona a Resitei.

 

 

 

Nădrag-industrie si turism

Pornind într-o plimbare de duminică am ajuns la Nădrag. O comună, care pe vremea comunismului era foarte puternic industrializată, acum suferă. Ca şi Reşiţa, ea se află pe o vale, retrasă de pe rutele de circulaţie naţională şi internaţională. Dar ce am întâlnit aici este de o frumuseţe extraordinară.

Nădragul era renumit pentru industria de lanţuri. Care acuma nu mai exista.

Una din atractiile acesteia este tabăra de copii unde au fost construite căsuţe în copaci şi chiar a fost urcat şi un autobuz pe o structura din lemn.

Râul Nădrag, care străbate localitatea este canalizat, iar pe o parte a acestuia este amenajată chiar şi o promenadă.

Râul Nădrag este unul curs de apă afluent al râului Timiș. Se formează prin confluența a două cursuri de apă Valea Cornetului și Valea Padeșului

O fărâma din industrie.

Tabăra de copii, amenajată cu ajutorul lui Nelu Balaş. Mai jos un link cu toate constructiile. Site-ul personal http://www.balasnelu.nadrag.ro/album/

Autobuzul suspendat.

Din păcate clădirea unde erau cazaţi copiii se află într-o stare de degradare, părăsită, la fel şi structurile din lemn.

Clădiri şi panorame din Nădrag.

Poze cu Nădragul in perioada interbelica le puteti gasi AICI.

Vechiul ştrand, acum plin de broaşte şi stufăriş.

Zona centrală a localităţii.

Locomotiva cu ecartament îngust, care se folosea pentru transportul mărfii de la Nădrag la Găvojdia şi retur. De acolo, marfa, fiind transbordată pe calea ferată cu ecartament normal pe direcţia Lugoj sau Caransebeş.

La intrare în localitate ne-a întampinat un parc semifinalizat din mobilier din lemn, foarte frumos. Bănuiesc că e realizat de acelaşi Nelu Balaş

Plecănd spre lacul Surduc, am trecut prin satul Hăuzeşti. La intrare ne-a sărit în ochi această casă împodobită foarte ciudat. Doamna care stătea în faţa porţii a fost foarte amabilă şi ne-a povestit cine şi de ce a realizat aceste sculpturi din lemn. E vorba despre băiatul ei care a moştenit trofeele de vânătoare de la bunicul şi tatăl lui. El nefiind vânător s-a gândit să îşi aducă şi el contribuţia cu ceva şi uite aşa a sculptat şi montat toate trofele. Se poate vede în pozele de mai jos că este foarte talentat.

Lacul Surduc, nu cred că mai trebuie prezentat.

La plimbare…Anina

Prima escală…Cetatea Turcului deasupra Cheilor Caraşului. Panoramă asupra cheilor cu vedere spre stâncile lui Solomon.

Privelişte asupra cheilor. În depărtare se vede comuna Caraşova.

O parte din zidul cetăţii.  Mai multe informaţii despre această cetate găsiţi pe Mircea Rusnac – Excursie istorico-turistică la Cetatea Caraşova

Caraşova.

Anina, cartierul Oraşul nou, iar pe buna dreptate, biserica din imagine se numeşte Biserica Baptistă Speranţa. Clădirea e ca o pată de culoare în acest peisaj dezolant…chiar selenar.

O altă vedere asupra cartierului, care a fost construit pe vremea comunismului pentru mineri. Un articol despre soarta acestui cartier puteţi găsi în “Cartierul somerilor” din Anina

Grota Buhui.

2 august 1886 – încep lucrările de construcţie a galeriei de aducţiune a apei de la barajul artificial amenajat la gura Grotei Buhui. Pentru alimentarea cu apă potabilă a oraşului a fost creat în mod artificial, la poalele Capului Glăvan, lacul Buhui, prin construirea unui baraj de pământ pe pârâul Buhui,. Caracteristica pârâului Buhui este aceea că pe o porţiune de 3.217 m curge în subteran, fiind cel mai lung curs de apă subteran din ţară. Apa se pierde în zona Certej, ieşind la suprafaţă la gura Grotei Buhui. De acolo a fost săpată o galerie de aducţiune a apei potabile pe sub dealul Colonovăţ până în Valea Aninei, având o lungime de 1.280 m. Iniţial sursa alimenta atelierele UDR ( forjă, turnătorie, centrală electrică). www.aquacaras.ro

Anina.

În perioada de glorie a mineritului, în staţiunea Mărghitaş, de lângă Anina, nu aveai loc să arunci un ac, darămite să găseşti un loc de cazare. Hidrobiciclete, bărci, terenuri de sport şi grătare cu mici, acestea erau distracţiile turiştilor veniţi din judeţele Timiş, Arad sau Mehedinţi.

Staţiunea Mărghitaş se afla la cinci minute de mers cu maşina de oraş. După blocurile gri, rămase neterminate, de la marginea Aninei, urci un deal şi ajungi la Mărgitaş. În urmă cu 20 de ani, te întâmpinau aici cateva căsuţe, toate cochete şi bine îngrijite.

O dată cu prăbusirea mineritului din zonă, s-a dus şi Mărghitaşul. Hidrobicicletele şi bărcile de pe lac au mai funcţionat un timp, pana s-au uzat atat de tare, încât au trebuit să fie duse la reparat. Evident, li s-a pierdut şi urma cu această ocazie. Căsuţele au ajuns şi ele în paragină, iar motelul din Mărghitaş, mândria de alta dată a staţiunii, a ajuns loc de păscut pentru capre.
ISTORIE. Staţiunea a fost construită în 1970, finanţaţă la început de Primăria din Anina. Prin 1990-1991, a fost predată la OJT Caraş-Severin, care însa nu a avut bani s-o întreţină. O parte din staţiune a fost scoasă la licitaţie şi cumparată de o firmă de construcţii din zonă cu 900 miliarde de lei. Firma a investit 12 miliarde de lei pentru modernizare. Sânziana Defta, patron al motelului, spune că, pentru finalizarea lucrărilor şi includerea staţiunii în circuitul turistic naţional, ar mai fi necesare înca 12 miliarde de lei vechi. Proprietarii ar vrea să facă şi o pârtie de schi cu telescaun şi toate cele necesare, pentru că zona este potrivită pentru sporturile de iarnă.


Cealaltă parte a staţiunii, cea pe care se află lacul, a fost motiv de ceartă între Primăria din Anina şi IAS Răcăjdia. Fiecare se considera proprietarul de drept al terenului, dar instanţele au dat dreptate celor de la IAS.

Deşi a câstigat, IAS Răcăjdia n-a avut prea mult timp parte de bucata de staţiune, pentru că a intrat în faliment, iar terenul care a fost motivul atâtor discuţii a fost scos la licitaţie de către Banca Agricolă de atunci.

Se pare că trenul a purtat ghinion şi băncii. Ajunsă din nou la licitaţie, bucata de staţiune a fost cumpărată de o firmă italiană, care face afaceri în Timişoara. Italienii au îngradit bine zona, s-au apucat să modernizeze clădirile de pe terenul cumpărat şi intenţionează chiar să-şi pună pe picioare o herghelie. Dar în avântul lor au blocat şi drumul către lac. Primăria i-a dat în judecată şi procesele continuă şi acum. Deocamdată, ambele părti au de pierdut, iar staţiunea frumoasă de odinioară este departe de a-şi regăsi gloria. Statiunea Turistica Marghitas

Cabana Maial, pe acest platou se ţineau toate serbările minerilor. Mai jos e o carte postala cu aceaşi cabană, dar în anii ei de glorie.

Vis-a vis de cabană se află această căbănuţă cu acoperiş din stuf.

Acest complex a fost preluat de cineva de la Bucureşti, dar, din păcate nu se fac prea multe pentru îmbunătăţirea lui.

Mulţumesc celor care ne-au arătat aceste locuri “uitate” ale Aninei.

SEO monitor Countomat website statistics and webcounter (Statistik and Logfileanalyse, Statystyk, Statistici, Statistique)