În momentul în care centrul Reşiţei a început să fie modernizat, în perioada comunistă, un mare impediment în dezvoltarea acestuia a fost biserica Petru Iacob. Comuniştii, care erau pe atunci în conducerea judetului, au dorit dărâmarea acesteia. Doar implicarea preoţilor şi a oamenilor de cultură a reusit salvarea ei prin translarea câţiva metri, pentru a face loc unui complex de blocuri de 8 etaje.
În poza de mai sus se vede cât de aproape a fost biserica de Sala Polivalentă.
Mutarea efectivă a bisericii a avut loc în anul 1986. Pentru translare a fost ridicată din fundaţie şi pusă pe o şină de cale ferată de aproximativ 82 de metri.
Restul pozelor sunt din zona respectivă, înainte de construirea blocului cu pricina.
O altă legendă urbană a locului spune că Ceauşescu, venind în vizită la Reşiţa, a remarcat biserica şi a dorit să o demoleze, dar soluţia celor care conduceau pe atunci acest judet, a fost mutarea bisericii şi ascunderea ei în spatele complexului de blocuri. În poza de mai jos se observa acest lucru.
Un fragment din cartea domnului Ion Frigura-Iliasa -” Pagini din istoria serviciilor de gospodărie comunală şi locativă din Reşiţa (1948-1998)” legat de translarea bisericii:
Biserica Ortodoxaă era amplasată în zona centrală a oraşului, în imediatata apropiere a sălii polivalente, a blocului de locuinţe nr 28 (pe locul unde este amplasat acuma blocul 30, sc A şi bl. 31 din Piaţa 1 Decembrie 1918). Prin detaliu de sistematizare aprobat pentru zona centrală a municipiului (actuala Piaţa 1 Decembrie 1918) se prevedea execuţia unor blocuri de locuinţe cu P+7,8 etaje care să întregească centrul pieţii municipiului. În aceaste împrejurări s-a hotărât translarea bisericii pe distanţa de peste 55 m, pentru a fi eliberat amplasamentul blocurilor 30 şi 31 din frontul pieţii 1 Decembrie 1918. Biserica, construită în anul 1872 (conform inscripţiei de pe fronton), este în forma de navă fără pronaos având o singură absidă semicirculară cu raza de 3,25 m în zona altarului. Construită în stil baroc, are 3 bolţi semicilindrice care se descarcă pe pilaştri, având în zona altarului un sfert de calotă sferică. Dimensiunile în plan sunt de 10,15 m x 23,40 m, înălţimea la cornişe de 11,80 m, având o singură turlă cu o înălţime de 27,70 m. Construcţia este de piatră şi cărămidă având grosimi ale zidurilor exterioare de 1,30 m până la 1,70 m, ce se prezintă în stare bună, cu excepţia unor zone cu fisuri. Luminarea naturală a bisericii se face prin golurile laterale, cu înălţimea parapetului de 2,75 m prevăzute cu vitralii cu motiv religios. Finisajul exterior este din tencuieli obişnuite. Pe faţadele laterale pe partea superioară sunt medalioane de 35 cm diametru pictate. Pictura în interior a fost executată între anii 1964-1965 în tehnică frescă, iar iconostasul din lemn a fost pictat în 1914. Biserica are toate utilitaţile necesare: încălzire, fiind racordăta la sistemul de încălzire prin termoficare a municipiului, cât şi racorduri la apă, canal, energie electrică. În anul 1985, Institutul de Proiectare “Proiectul Bucureşti” elaborează, sub nr. 18645/1985, un proiect de “Expertiză privind posibilitatea translaţiei bisericii ortodoxe române din Piaţa 1 Decembrie 1918 Reşiţa”, având la bază principiile Brevetului de invenţie nr. 80218/1982 intitulat “Procedeu şi instalaţie de ridicare şi deplasarea construcţiilor” titular fiind doctor ing Iordăchescu Eugen. În baza planului de sistematizare elaborat de IPJ Caraş-Severin, biserica ortodoxă urma să fie deplasată cu 55 m, pastradu-şi orientarea (altarul bisericilor ortodoxe este întotdeunda spre est). Datorită însă diferenţei de nivel între cota terenului de plecare de 225,47 şi cota terenului de amplasament de 227, 00, ceea ce reprezintă o diferenţă de nivel de 1,53 m, au fost analizate două variante: a) translatarea bisericii în acelasi plan pe o distanţă de 55 m, iar apoi ridicarea acesteia cu 1,53 m pe noul amplasament. b) translatarea bisericii pe un plan înclinat cu o pantă de 3% Din analiza tehnico-economică a celor două variante din studiu a fost aleasa varianta b, deoarece avea operaţii tehnice mai puţine, consum de manoperă mai mic, număr de utilaje mai mic şi implicit costuri mai mici. Etapele mai importante în această dificilă operaţie au fost următoarele: a) rigidizarea structurii bisericii şi executarea unui cadru purtător utilizat ulterior drept fundaţie pe viitorul amplasament; b) realizarea etapizată a fundaţiilor pentru prese pe amplasamentul existent; c) realizarea fundaţiei pe noul amplasament constituind şi calea de rulare; d) realizarea căii de transport cu o pantă de 3%; e) realizarea a 5 linii de cale de rulare pe lungimea de 82 m; f) montarea a 30 de prese pentru susţinerea bisericii şi a mecanismelor de transport alcătuite din 30 de boghiuri; g) montarea utilajelor de tragere alcătuite din trolii electrice cu reductor de viteză; h) lucrări de fixare a construcţiei pe noua fundaţie; i) lucrări de finisaje în interiorul şi exteriorul bisericii, precum şi lucrări de instalaţii apă-canal, energie termică, energie electrică, etc. Durata efectiva a deplasării a fost de aproximativ 20 de ore cu o viteză medie de 2,8 m - m/ora. Valoarea aproximativă a lucării s-a ridicat conform Studiului, la suma de 1.980.000 lei din care construcţii montaj 1.700.000 lei. În ipoteza demolării si refacerii bisericii costurile s-ar fi ridicat la aproximativ 5,5 milioane lei (evaluare făcută în preţurile pentru populaţie). Dacă menţionăm faptul că biserica reprezintă un monument istoric realizat de locuitorii Reşiţei de valoare inestimabilă, considerăm că soluţia adoptată a fost corect stabilită.
Alte câteva poze de la demolarea zonei de case din Reşiţa Româna pentru a face loc Centrului Civic proiectat de către Constantin Lucaci.
Articol realizat cu ajutorul lui Remus Rijnita.
_resize.jpg)
