_resize.jpg)
_resize.jpg)
Poze din arhiva domnului A. Kremer
Tag-Archive for » herculane «
Cartierele Lunca Pomostului şi Moroasa
20
Dec 2009
Category: Clădiri istorice, Reşiţa
Leave a Comment
Liceul Diaconovici-Tietz, “Bastilia”
20
Dec 2009
_resize.jpg)
Strada Mihai Viteazu
Poze din arhiva domnului A. Kremer
Aşa arăta zona înainte de construirea halelor CSR-ului (blumingului).
Liceul Diaconovici-Tietz (Bastilia) primul liceu din Banatul de munte. A fost înfiinţat în anul 1877, dar a funcţionat într-o altă clădire. S-a mutat în anul 1920 în clădirea în care se află şi astăzi. Denumirea de “Bastilia” a apărut datorită cladirii din piatra şi în forma de “U”, cu curte interioară, care aducea a vestita inchisoare franceza Bastilia.
Ma madresc cu faptul ca şi eu am absolvit acest prim liceu din oras. Pe aceasta cale doresc sa ii multumesc domnului director, Vatzulik Boris, că a reuşit sa promoveze acest liceu să devină unul dintre cele mai bune instituţii de învăţământ din Reşiţa.
Category: Clădiri istorice, Reşiţa
Leave a Comment
Articol preluat http://istoriabanatului.wordpress.com/
JU 52 escală în mijlocul Serbiei, 1943
Foto: din arhiva familiei Krause
Continuăm prezentarea, pentru cititorii români, a demersului întreprins de Robert Fabry în vederea elucidării „misterelor” legate de cei şapte militari germani înhumaţi la Reşiţa, în cimitirul romano-catolic din zona Muncitoresc. În publicaţia Banater Berglanddeutsche, München-Wien, an. 24, nr. 138, ianuarie-februarie 2008, p. 6-8, el tipărea partea a doua a articolului intitulat Nicht nur Vögel fallen vom Himmel. După ce, în prima parte, prezentată şi de noi în articolul Din nou despre monumentul aviatorilor germani din Reşiţa (http://istoriabanatului.wordpress.com/2009/10/22/mircea-rusnac-din-nou-despre-monumentul-aviatorilor-germani-din-resita), el restabilea o serie de date consemnate în mod eronat pe monument şi se referea în special la cazul ofiţerilor Emil Kurt Müller şi Wulfgar von Körber, care s-au prăbuşit în 1915, în această a doua parte a investigat cazurile celorlalţi cinci, nu mai puţin interesante.În ordinea dispunerii lor, al treilea era Otto Erich Richtsteiger. El pilota la 6 aprilie 1941 un avion Ju88A, care, împreună cu o mare parte a aviaţiei germane, bombarda Belgradul ca efect al declanşării războiului împotriva Iugoslaviei. Avionul lui Richtsteiger a fost însă lovit puternic de apărarea antiaeriană iugoslavă, care i-a distrus unul din cele două motoare şi în plus l-a şi rănit grav. Cu singurul motor funcţional, a reuşit totuşi să treacă graniţa în România şi să aterizeze forţat pe un ogor situat între localităţile Goruia şi Gârlişte. Însă pentru el orice ajutor acordat era tardiv, deoarece sângera puternic, astfel că a murit la 7 aprilie 1941
Aterizare forţată pe aratură
Foto: 1941, din arhiva domnului Johann Adamek
Blazonul escadrilei 51 “Edelweiß”
Foto: 1941, din arhiva domnului Johann Adamek
Reschitzaer Zeitung, nr. 15 din 13 aprilie 1941, a scris un lung articol despre Richtsteiger, intitulat El a murit pentru Führer, popor şi patrie. A fost înmormântat la Reşiţa cu toate onorurile conducătorilor judeţului şi oraşului, ai armatei române, ai U.D.R.-ului, ai organizaţiilor de tineret şi femei etc. Slujba de înmormântare alături de cei doi piloţi din primul război mondial a fost oficiată tot de preotul evanghelic Ferdinand Szende, care oficiase şi înmormântarea lor, cu 25 de ani în urmă!
Grupul planoriştilor, la vizitarea epavei avionului
Foto: 1941, din arhiva domnului Johann Adamek
La 21 decembrie 1943, la înălţimea Certez de lângă Văliug s-a prăbuşit un avion german Ju52, având patru oameni la bord. Acest avion trebuia să zboare din Serbia centrală spre sudul Greciei, deci în direcţia sudică. Încă nu se poate explica motivul pentru care a luat-o către nord-est, ajungând în România. Pilotul era Kurt Friedrich Ernst Krause, care a decedat, la fel ca şi însoţitorii săi Waldemar Teichmann şi Werner Harten. Singurul dintre cei patru pasageri care a supravieţuit accidentului a fost Rudolf Knispel. El a fost grav rănit, fiind transportat de la Reşiţa la Timişoara, la sanatoriul Dr. Diel din Elisabetin. Apoi a ajuns într-un sanatoriu din Hamburg, unde l-a prins sfârşitul războiului. A trăit până la 25.4.1996. Văduva sa, încă în viaţă, nu dorea însă să vorbească despre acest accident, astfel că rămâne un mister care a fost motivul devierii direcţiei avionului spre Banat.Ultimul militar, Karl Lugitsch, a murit de tifos la spitalul din Timişoara la 10.1.1915, conform registrului matricol al bisericii romano-catolice din Reşiţa. Până acum nu există nicio dovadă că ar fi murit la Goruia, aşa cum este înscris la căpătâiul său. El s-a născut la Viena la 18.3.1893, fiind mobilizat ca infanterist la 13.8.1914, conform datelor găsite de Robert Fabry.Pe baza tuturor acestor informaţii, foarte bine documentate, putem afirma că monumentul din Reşiţa ar necesita o temeinică revizuire. Pentru comparaţie, vom reda în paralel datele consemnate pe monument şi datele găsite de Robert Fabry. Concluziile le va putea trage oricine.
Locul prabuşiri de la Certez in 23.12.1943. Schiţa desenată din amintirile lui Anton Ferenschütz
Element mare cu filet. Foto: R. L. Fabry
Copac inscripţionat ” Avion cu nemţi”. Foto: R. L. Fabry
Monumentul:
- Hauptmann Kurt Müller 1884 – 15.10.1915 Cozia.
- Oberleutnant Wulfgar von Koelber 1890 – 15.10.1915 Cozia.
- Unteroffizier Erich Richtstätter 1918 – 7.4.1941 Gârlişte.
- Unteroffizier Waldemar Techmann 1909 – 21.12.1943 Certez.
- Unteroffizier Kurt Krause 1920 – 21.12.1943 Certez.
- Gefreiter Werner Harten 1925 – 21.12.1943 Certez.
- Unteroffizier Karl Lugits ? – 10.1.1945 Goruia.
Robert Fabry:
- Hauptmann Emil Kurt Müller 13.1.1886 – 15.10.1915 Cozia.
- Oberleutnant Wulfgar von Körber 9.7.1889 – 15.10.1915 Cozia.
- Unteroffizier Otto Erich Richtsteiger 26.5.1917 – 7.4.1941 Gârlişte.
- Obergefreiter Waldemar Teichmann 5.11.1919 – 21.12.1943 Certez.
- Unteroffizier Kurt Friedrich Ernst Krause 18.11.1920 – 21.12.1943 Certez.
- Unteroffizier Werner Harten 18.2.1923 – 21.12.1943 Certez.
- Unteroffizier Karl Lugitsch 18.3.1893 – 10.1.1915 Timişoara.
Poze preluate
- http://www.banater-berglanddeutsche.de/bbddown/bbd138.pdf
- http://www.banater-berglanddeutsche.de/bbddown/bbd142.pdf
Mulţumiri domnului Johann Adamek, un excursionist împătimit, membru al asociaţiei “Prietenii Munţilor”
Category: Monumente, Reşiţa
Leave a Comment
Monument dedicat eroilor căzuţi în primul război mondial în Tirol, se află în curtea bisericii romano-catolice din sat.
Crama din Tirol, construită toată din piatră, renovată de curând. Realizată pe vremea UDR-ului, 1920-1948. Pe vremuri, vinul de calitate superioară era exportat în Austria şi Ungaria.
Pod realizat doar din piatră, nu cunosc vechimea lui, dar merita admirată construcţia.Vechea denumire a satului Tirol a fost Königsgnad.
Category: Sate bănăţene, Turism bănăţean
Leave a Comment
Damaschin Bojincă , bănăţean de frunte
23
Sep 2009
Născut în anul 1802, în Gârlişte, Caraş-Severin – decedat în data de 18 august 1869, în Dumbrăveni, Suceava. A fost un jurist şi publicist de marcă.
A studiat la Budapesta şi a activat în Moldova după anul 1833, ca al doilea jurisconsult al statului şi ca profesor de drept civil la Academia Mihăileană. A participat la pregătirea ediţiei româneşti din 1833 a Codului Calimach şi a fost ministru de justiţie sub Alexandru Ioan Cuza. A susţinut tezele şcolii latiniste despre originea şi dezvoltarea poporului român.
Bănăţean, de origine, s-a născut într-o familie venită aici în secolul al XVII-lea din Bredicenii Gorjului. A terminat şcoala elementară la Oraviţa şi la Vârşeţ, apoi a făcut gimnaziul piarist la Timişoara şi Seghedin. Între 1824-1826 a fost student la Academia de drept din Oradea. Apoi merge la Pesta, unde se întâlneşte cu intelectualitatea românească cu care pune bazele unui curent naţional românesc. Astfel, între 1827-1833, desfăşoară o bogată activitate publicistică şi culturală în capitala Ungariei. În 1829 obţine şi diploma de avocat
Opera principală: Anticile românilor (Buda, 1832-1833)
În poză se vede locul unde a fost casa în care s-a născut Damaschin. Familia care locuieşte în acest moment în această casă, poartă numele lui Damaschin Bojinca, ei tragandu-se din neamul lui.
Category: Gârlişte, Sate bănăţene, Turism bănăţean
One Comment
Pe Str. Golului, în drum spre poarta numărul 1 al UCMR-ului, pe malul drept al Bârzavei, se află două vechi locuinţe româneşti, construite de fraţii Blăjiţa în anii 1902-1903, conform inscripţiilor lor. Aceste case sunt printre puţinele care au mai rezistat până astăzi din vechea Reşiţă Română.
Dupa cum arată nu cred că vor mai rezista mult timp. În lista monumentelor istorice, cele două imobile sunt trecute cu codul CS-II-m-B-10919.
Category: Clădiri istorice, Reşiţa
Leave a Comment
